Lucruri care fac o relaţie(căsnicie) ...fericită !

N-am scris de mult, pentru că nu s-a ivit ocazia, dar de multe ori am avut inspiraţia. Ei bine, acum sunt încă la muncă,deşi mi-am terminat treaba, e vineri după-masa, e început de august, aproape toată lumea e în concediu, am ascultat o piesă tâmpită la RTM, piesă care chiar îmi place, doar că astăzi m-a deprimat puţin, şi m-am hotărât să scriu....
Sunt mai mult decât convinsă că n-o să am o postare care să „curgă”, pentru că am multe idei, şi la ora asta n-am chef să le aranjez într-o ordine, oricare ar fi aia... :)
Aşadar, am citit recent un articol despre lucruri mărunte care fac o relaţie fericită, şi mi-a venit rapid în cap o maximă de-a Forianei Jucan, în care zicea să nu credem în sfaturile de prin reviste, din punctul ăsta de vedere, pentru că fiecare relaţie e unică....şi sunt total de acord cu asta. Deci n-o să scriu la modul general, şi o să scriu cum văd eu o relaţie fericită(nu mă întrebaţi dacă am sau nu una!).
Într-adevăr lucrurile mărunte sunt cele care fac oamenii fericiţi, şi pe mine la fel. Ce-mi place într-o relaţie? Ei bine îmi place tare mult libertatea...să pot să fac ce vreau şi ce simt, când vreau şi când simt. Dacă nu fac asta, relaţia e un fake. Fiţi siguri că dacă am chef să ies în oraş cu fetele, iar el e deprimat dintr-o problemă, oricare ar fi aia, o să stau cu el, pentru că ştiu că are nevoie de mine, cu excepţia faptului când el chiar are nevoie să fie singur, ceea ce înţeleg perfect! N-am făcut ce-am vrut în cazul ăsta, ci am făcut ce-am simţit şi m-am simţit la fel de bine. Filozofia e simplă aici, şi cred că sunteţi de acord cu mine!
Îmi place ca bărbatul de lângă mine să mă înţeleagă din priviri, şi eu pe el. Asta e cel mai important, pentru mine, într-o relaţie. La orice glumă, la orice supărare, la orice fapt care se întâmplă între noi sau în jurul nostru...să fie suficient o privire scurtă.
Îmi plac surprizele, dar astea bineînţeles se pot face doar între doi oameni care se cunosc cât de cât. Nu poţi să-i aduci prietenei un căţel de ziua ei, când ea de fapt îşi dorea o pisică, şi sunt convinsă că a menţionat asta o dată sau de două ori...aşa, în treacăt :D(iar tu n-ai băgat de seamă). Surprizele îţi fac relaţia frumoasă, şi tuturor le plac, cei care zic că nu le plac înseamnă că au avut vreo experienţă neplăcută prin copilărie cu vreun clown, la petrecerea aniversară de la 4 ani, de care s-a speriat teribil, încât şi acum tresare la cuvântul „surpriză”(mda, mă uit prea des la filme). :D
Îmi place misterul...dacă mă întreabă ce-am făcut astăzi, nu-i spun toate detaliile, şi toate tâmpeniile, şi mă aştept la acelaşi lucru de la el, astea plictisesc....misterul e valabil şi în pat! :D
Cei care sunt fericiţi într-o relaţie, vor să arate asta întregii lumi, ar scrie şi pe garduri dacă s-ar putea, şi e ok aşa...e adevărat că nu pe toată lumea interesează cât eşti tu de fericit, dar strictul necesar nu deranjează pe nimeni. E adevărat că dragostea cea mai puternică e cea ascunsă, dar motivul pentru care e ascunsă, nu te face fericit, deci nu se pune!
Îmi place să glumesc, să fac mişto de el şi el de mine, şi eu de mine şi el de el, e foarte important acest lucru şi cred că nu se poate fără...ar fi o relaţie anostă....părerea mea :D, pentru că mişto-ul de propria persoană face un om inteligent, şi n-am spus-o eu, ci înţelepţii vremurilor. :)
Dacă nu-mi place un anumit obicei de-a lui, dar pot să trec peste, mă fac că nu-l văd, sau îi spun să-l facă atunci când nu sunt lângă el...dacă ţine de comportament, şi nu-mi place, ba chiar mă îndepărtează de el, îi spun şi-l întreb dacă poate să-l schimbe...dacă iubeşte, o va face.
Îmi place să ne provocăm unul pe altul intelectual, chiar dacă avem opinii diferite, nu asta contează....îmi place să vorbesc cu el despre economie, politică, monden, şi cel mai important este să ştie ce vorbeşte, nu doar să aprobe, să recunoască dacă a greşit, şi să fie dornic să înveţe lucruri noi.
Las foarte mult de la mine într-o relaţie şi toată lumea o face, dar nu e bine să laşi atât cât să facă el doar ce-i taie capul, pentru că atunci e autonomie, or într-o relaţie sunt doi egali.
Sunt multe multe alte lucruri cu care v-aş plictisi...ideea e că dacă este iubire adevărată, toate le faci de drag, şi orice minut unul lângă altul ţi se pare preţios. Nu sunt reguli, sunt doar sentimente...dacă simţi că vrei să faci un lucru, oricum îl faci, chiar dacă înainte te gândeşti „oare e bine, oare e corect, oare e normal?” , pentru că dacă nu-l faci, nu eşti tu, iar cei care fac lucruri ca să pară ceea ce nu sunt, mi se par cei mai perverşi oameni de pe Pământ.
Atât deocamdată ;)

A venit primavara, iubite...

Da....iubesc...printre ore întregi petrecute în faţa calculatorului, de câteva zile, printre mail-uri de lucru şi mail-uri de plăcere,nu că alea de lucru n-ar fi şi ele de plăcere, printre înregistrări şi termene limită, printre stabiliri de întalniri profesionale sau nu...îmi găsesc timp să iubesc...să zambesc atunci când sunt mai încruntată, să-mi descreţesc fruntea când, pe ecranul telefonului, citesc simplu „Ai nid iu!”
Pentru că dacă n-aş iubi, zilele mi-ar fi goale, la fel ca inima, la fel ca viaţa...n-aş trăi nici măcar din vise, nici măcar din aşteptari, nici măcar ...din amintirea zilelor când îmi ţineam iubirea pe braţe, nici măcar ...n-aş mai trăi, cu adevărat.
Iubirea mea lovită în fiecare zi de dorul ce ţi-l poarta rezistă, rezistă pentru că mi-ai promis că-ntr-o zi(şi stiu bine că tu atunci când promiţi, te ţii de cuvânt), o să-mi faci o coroniţă din stele...o să întinzi mâna şi o să atingi bolta cerească, atât de îndepărtată, dar atât de aproape pentru tine atunci când umerii mei te sprijină, rezistă pentru că mi-ai promis că pe frigiderul meu, sau al nostru, o să stea lipit un magnet în relief cu Moscova, visul meu, pe care atât de bine l-ai reţinut, rezistă pentru mi-ai promis că o să avem în sufragerie în fiecare zi un buchet proaspăt de flori de câmp....rezistă pentru ţi-am promis (iar eu nu promit des)c-o să am putere, pentru că ţi-am promis c-o să-ţi dau şi ţie din puterea mea, pentru că ne-am jurat într-o zi, că trebuie(iar eu nu folosesc niciodată cuvântul ăsta) să ne trăim iubirea...aşa cum vrem şi aşa cum merităm...
E o lume întreagă între noi....aşa zic unii, dar eu zic că sunt doar kilometri şi-atât, şi asta doar acum, pentru că n-o să mai fie cândva nici kilometri. Pentru că cine poate oare să stea în calea unei iubiri, cine poate să oprească o floare să crească, să înflorească...şi ce dacă are doar un ghiveci şi atât? Florarii ştiu bine că dacă floarea îşi dezvoltă rădăcinile, sparge ghiveciul...şi-şi găseşte ea un alt locşor în care să crească, dar nimeni n-o poate opri să crească....
:) mi-a apărut un zâmbet instantaneu pe faţă, când prin minte mi-a trecut gândul cu întrebarea : de ce te iubesc? Cineva îmi spunea că nu există cuvinte sau motive pentru a iubi, iubeşti pur şi simplu, iar cine poate spune de ce iubeşte ăla nu iubeşte...ei bine, n-o să-ţi spun de ce te iubesc, o să-ţi spun de ce mi-eşti drag....pentru că aşa ţi-am spus la început,nu? Că mi-eşti drag...:)
Păi mi-eşti drag pentru că în tine găsesc tot ce-am căutat vreodată...ba nu, n-am căutat niciodată, nici măcar pe tine nu te-am căutat, dar uite că dacă căutam vreodată, pe tine te-aş fi căutat şi n-aş fi sperat totuşi vreodată că poate exista cineva care să aibă tot ce caut....Dar există, iar eu am găsit !
Nu-ţi fac nici o mărturie aici, consider-o o declaraţie de dragoste....nu, că sună atât de comun şi de banal, iar tu ştii că mie-mi plac lucrurile originale...consider-o un monolog al inimii, o inimă care are atâta iubire să-ţi dăruiască şi n-a apucat să-ţi dăruiască nici măcar un sfert din cât ai merita...
Iţi spuneam la început că a venit primăvara...iarna ce ne-a adus împreună a trecut şi ne-a dat pe mana primăverii, urmează vara....şi verile ce urmează de-acum încolo, toate-s ale noastre...


Pentru că am pierdut în 10-12 ani multe veri şi primăveri, îţi promit, iubirea mea, că n-o să mai las să treacă altele fără să le trăim cu adevărat ...îţi promit c-o să-ţi dau puterea de care o să ai atâta nevoie să ajungi la stele, îţi promit c-o să-ţi fiu piatra pentru floarea de colţ din inima ta, îţi promit c-o să-ţi fiu alinarea când sufletul se va închina în faţa lacrimilor, îţi promit c-o să-ţi fiu bucuria din ochii tăi când sufletul tău va râde de fericire.....dacă-mi promiţi c-o să mă laşi o viaţă să-mi pun capul acolo unde-i este locul....