N-am scris de mult, pentru că nu s-a ivit ocazia, dar de multe ori am avut inspiraţia. Ei bine, acum sunt încă la muncă,deşi mi-am terminat treaba, e vineri după-masa, e început de august, aproape toată lumea e în concediu, am ascultat o piesă tâmpită la RTM, piesă care chiar îmi place, doar că astăzi m-a deprimat puţin, şi m-am hotărât să scriu....
Sunt mai mult decât convinsă că n-o să am o postare care să „curgă”, pentru că am multe idei, şi la ora asta n-am chef să le aranjez într-o ordine, oricare ar fi aia... :)
Aşadar, am citit recent un articol despre lucruri mărunte care fac o relaţie fericită, şi mi-a venit rapid în cap o maximă de-a Forianei Jucan, în care zicea să nu credem în sfaturile de prin reviste, din punctul ăsta de vedere, pentru că fiecare relaţie e unică....şi sunt total de acord cu asta. Deci n-o să scriu la modul general, şi o să scriu cum văd eu o relaţie fericită(nu mă întrebaţi dacă am sau nu una!).
Într-adevăr lucrurile mărunte sunt cele care fac oamenii fericiţi, şi pe mine la fel. Ce-mi place într-o relaţie? Ei bine îmi place tare mult libertatea...să pot să fac ce vreau şi ce simt, când vreau şi când simt. Dacă nu fac asta, relaţia e un fake. Fiţi siguri că dacă am chef să ies în oraş cu fetele, iar el e deprimat dintr-o problemă, oricare ar fi aia, o să stau cu el, pentru că ştiu că are nevoie de mine, cu excepţia faptului când el chiar are nevoie să fie singur, ceea ce înţeleg perfect! N-am făcut ce-am vrut în cazul ăsta, ci am făcut ce-am simţit şi m-am simţit la fel de bine. Filozofia e simplă aici, şi cred că sunteţi de acord cu mine!
Îmi place ca bărbatul de lângă mine să mă înţeleagă din priviri, şi eu pe el. Asta e cel mai important, pentru mine, într-o relaţie. La orice glumă, la orice supărare, la orice fapt care se întâmplă între noi sau în jurul nostru...să fie suficient o privire scurtă.
Îmi plac surprizele, dar astea bineînţeles se pot face doar între doi oameni care se cunosc cât de cât. Nu poţi să-i aduci prietenei un căţel de ziua ei, când ea de fapt îşi dorea o pisică, şi sunt convinsă că a menţionat asta o dată sau de două ori...aşa, în treacăt :D(iar tu n-ai băgat de seamă). Surprizele îţi fac relaţia frumoasă, şi tuturor le plac, cei care zic că nu le plac înseamnă că au avut vreo experienţă neplăcută prin copilărie cu vreun clown, la petrecerea aniversară de la 4 ani, de care s-a speriat teribil, încât şi acum tresare la cuvântul „surpriză”(mda, mă uit prea des la filme). :D
Îmi place misterul...dacă mă întreabă ce-am făcut astăzi, nu-i spun toate detaliile, şi toate tâmpeniile, şi mă aştept la acelaşi lucru de la el, astea plictisesc....misterul e valabil şi în pat! :D
Cei care sunt fericiţi într-o relaţie, vor să arate asta întregii lumi, ar scrie şi pe garduri dacă s-ar putea, şi e ok aşa...e adevărat că nu pe toată lumea interesează cât eşti tu de fericit, dar strictul necesar nu deranjează pe nimeni. E adevărat că dragostea cea mai puternică e cea ascunsă, dar motivul pentru care e ascunsă, nu te face fericit, deci nu se pune!
Îmi place să glumesc, să fac mişto de el şi el de mine, şi eu de mine şi el de el, e foarte important acest lucru şi cred că nu se poate fără...ar fi o relaţie anostă....părerea mea :D, pentru că mişto-ul de propria persoană face un om inteligent, şi n-am spus-o eu, ci înţelepţii vremurilor. :)
Dacă nu-mi place un anumit obicei de-a lui, dar pot să trec peste, mă fac că nu-l văd, sau îi spun să-l facă atunci când nu sunt lângă el...dacă ţine de comportament, şi nu-mi place, ba chiar mă îndepărtează de el, îi spun şi-l întreb dacă poate să-l schimbe...dacă iubeşte, o va face.
Îmi place să ne provocăm unul pe altul intelectual, chiar dacă avem opinii diferite, nu asta contează....îmi place să vorbesc cu el despre economie, politică, monden, şi cel mai important este să ştie ce vorbeşte, nu doar să aprobe, să recunoască dacă a greşit, şi să fie dornic să înveţe lucruri noi.
Las foarte mult de la mine într-o relaţie şi toată lumea o face, dar nu e bine să laşi atât cât să facă el doar ce-i taie capul, pentru că atunci e autonomie, or într-o relaţie sunt doi egali.
Sunt multe multe alte lucruri cu care v-aş plictisi...ideea e că dacă este iubire adevărată, toate le faci de drag, şi orice minut unul lângă altul ţi se pare preţios. Nu sunt reguli, sunt doar sentimente...dacă simţi că vrei să faci un lucru, oricum îl faci, chiar dacă înainte te gândeşti „oare e bine, oare e corect, oare e normal?” , pentru că dacă nu-l faci, nu eşti tu, iar cei care fac lucruri ca să pară ceea ce nu sunt, mi se par cei mai perverşi oameni de pe Pământ.
Atât deocamdată ;)
