...and the winter is gone...

N-o sa vorbesc despre iarnă în cele ce urmează, ci de o experienţă prin care am trecut recent şi despre care e musai să ştie şi alţii...o experienţă pe care o s-o numesc „winter” şi care a trecut...la fel şi iarna. De asemenea, nu o să scriu despre lucruri personale, ci mă alătur şi eu celor nemulţumiţi de sistem...de sistemul de sănătate, mai exact din ţărişoara asta.

De data asta, neajunsurile şi mentalitatea care stăpânesc acest sistem, m-au afectat în mod direct, mai mult la psihic, ca să zic aşa. Am fost nevoită să mă pun zilele trecute faţă-n faţă cu halatele albe. N-am fost internată într-un spital şi n-am avut probleme grave de sănătate de pe la 11 ani, şi-atunci ceva uşor. Ei bine, acum, că am fost nevoită să fac asta, soarta m-a făcut să văd şi o altă parte a spitalelor.

În meseria mea de jurnalist local în devenire, tot ce am văzut în sistemul sanitar au fost premierele medicale anunţate cu surle şi trâmbiţe, conferinţele de presă organizate în cele mai frumoase birouri şi sălile proaspăt renovate, în care medicii, asistentele şi aparatura arătau ca-n Grey’s Anatomy. Din postura de pacient lucrurile stau exact pe dos.

Să începem! M-am internat în spital, după mai multe investigaţii, cu un diagnostic, nesigur, ţin să precizez. Spun nesigur, pentru că un medic primar, unul specialist şi trei rezidenţi se uitau în acelaşi timp la ecranul monitorului în care trebuiau să vadă diagnosticul...ca pisica-n calendar, ca să nu mă exprim altfel. N-au reuşit să-mi pună un diagnostic sigur, aşa că au pus unul aproximativ pe fişa de internare. O nouă investigaţie a doua zi, şi nimic. Informată cum am fost eu, după ce am citit toate articolele şi părerile foştilor pacienţi de pe forum, am cam ştiut ce mă aşteaptă, aşa că am putut să refuz alte investigaţii, care nu-şi aveau alt rost, decât acela de-a mă stoarce de bani.

Bun, cu diagnosticul provizoriu, medicul îmi decide tratamentul pe care trebuie să mi-l achiziţionez singură, de la altă farmacie decât cea a spitalului. Cum, când eu sunt internată în regim de urgenţă? Bun, trecem peste asta....sun la farmacii şi stupoare, niciuna din oraş nu avea medicamentul. Cu ajutorul unui om deosebit, am aflat că una singură primeşte marfă în acea zi, dar peste câteva ore. Achiziţionez tratamentul(am trimis după el, bineînţeles, dar mă întreb ce se întâmpla dacă n-aveam pe cine), şi caut asistenta. Nu e. Pustiu în spital, pustiu în saloane, nimeni. Nu pot să-mi mi-l administrez singură, fiind injectabil. Mă duc la bucătărie...doamna asistentă la bârfă. Vine, facem tratamentul şi aştept. Doctorul îmi spune că trebuie să mă odihnesc, şi anunţă şi asistenta să nu ma deranjeze. De unde odihnă? Când reuşesc să adorm, mă trezeşte asistenta să ma întrebe cum mă simt...DA FUQ??? Scena cu somnul şi trezitul de către asistentă se repetă de vreo trei ori...probabil se temea să nu mor în somn :D

O altă observaţie este faptul că în afară de orele de vizită, suflă vântul în spital, ioc pază, ioc doctori, de asistente nu mai vorbesc. Intră cine vrea, ia ce vrea şi pleacă cine vrea cu ce vrea. Vorbim de un spital de categoria superioară, din Timişoara anului 2012, România europeană. Yeap, shit still happens...
N-am dat nume de doctori, spital sau diagnostic, astea-s altă treabă. Nu vreau să fac rău, iar sistemul nu pot să-l schimb. N-am dat şpagă din principiu, medicul meu nu şi-a făcut decât datoria, iar pentru asta este deja plătit. Oricum, cred că la o următoare situaţie (sper să nu mai am ocazia), va trebui să-l schimb, deoarece pe cât părea de dulce la început, pe-atât de mult s-a acrit la final când a văzut că „nu i-am dat acolo de-o cafea”.
By the way, am amintit la început că m-am internat cu un diagnostic aproximativ...ei bine, pe fişa de externare stă bine printat un alt diagnostic, fără nici o altă investigaţie între timp, iar la data externării nu eram vindecată.

Am reuşit să scriu atât de detaşat pentru că azi am aflat că tratamentul a dat rezultate şi sunt pe drumul cel bun..., cât despre spitale, abia acum am înţeles, pe propria piele zicala „ numai în spitalele din România să n-ajungi” !

Ce ţi-s fetele din ziua de azi....

Am dat întamplător peste un schimb de sms-uri între două prietene. Cum replicile şi gândirea îmi par interesante, m-am gândit că merită share-uite. So, enjoy...

„- Sunt supărată foc! Nu mă mai satisface pixul, nu pot să lucrez în condiţiile astea! Vreau un pix nou, să scrie gros şi să alunece uşor! Dacă ai posibilitatea, te rog să ma ajuţi. M-am plâns şefului, i-am spus că mi s-a terminat pasta în pixul vechi, nu mai dau randament fără el, nu mai pot aşa....S-a oferit să-mi dea pixul lui de firmă, gros, întreţinut, scrie uşor, elegant....”

„- Te sfătuiesc prieteneşte să accepţi pixul oferit cu atâta devotament de şef, să-l întreţii întocmai cum ţi-a fost dat în folosinţă. Nu uita totuşi că pixul nu-i al tău, e dat cu împrumut, tocmai din cauza faptului că proprietarul îl foloseşte rar, doar pentru a-şi face datoria de posesor de pix. Ai grijă de asemenea să nu laşi urme pe el, pentru că ştii bine că mâinile tale delicate sunt aşa datorită cremei hidratante, care nu lasă urme, doar dacă a intrat toată....Deci, spor la scris!”

„-Mi-a mai spus să folosesc doar pixul lui. I-am mulţumit frumos, i-am promis că productivitatea nu va fi afectată în niciun fel dacă nu accept pixul lui. M-am uitat mai atent în geantă şi am văzut acolo un pix nou-nouţ, nemţesc, nefolosit. L-am luat în mână şi am început să scriu...n-a scris uşor la început, însă după două rânduri a început să-şi dea drumul, să se formeze după mâna mea...L-am ales pe acesta, nu e cu împrumut, e al meu, e nou, n emulăm unul după altul pe drumul succesului....!”

„- Dar vai, pentru o clipă ai uitat de pixul tau care te aştepta cuminte-n geantă....mulţumeşte-i frumos şefului tău pentru ofertă şi apucă-te să continui rândurile deja începute, pe coala care mai ieri era albă...La mine nu stau pixurile-n geantă, le uit, le pierd (nişte exemplare chiar de păstrat), dar deocamdată mă plictisesc doar cu unul, îmi place să încerc diferite culori de pastă, închizători, material...Am unul de care mi-a drag, scrie gros, alunecă uşor, pot să şi desenez cu el, doar că atunci când mi-e lumea mai dragă, mă lasă pasta, sare arcul, sau nu iese vârful...de-aia mai am câte unul-două pe fundul genţii. Te las cu scrisul, eu am terminat un roman bun de tot în week-end, mă apuc de tastat acum....unghiile-mi sunt roşii, iar priveliştea-i foarte interesantă...”
Lăsaţi imaginaţia să va zburde acum....

Lucruri care fac o relaţie(căsnicie) ...fericită !

N-am scris de mult, pentru că nu s-a ivit ocazia, dar de multe ori am avut inspiraţia. Ei bine, acum sunt încă la muncă,deşi mi-am terminat treaba, e vineri după-masa, e început de august, aproape toată lumea e în concediu, am ascultat o piesă tâmpită la RTM, piesă care chiar îmi place, doar că astăzi m-a deprimat puţin, şi m-am hotărât să scriu....
Sunt mai mult decât convinsă că n-o să am o postare care să „curgă”, pentru că am multe idei, şi la ora asta n-am chef să le aranjez într-o ordine, oricare ar fi aia... :)
Aşadar, am citit recent un articol despre lucruri mărunte care fac o relaţie fericită, şi mi-a venit rapid în cap o maximă de-a Forianei Jucan, în care zicea să nu credem în sfaturile de prin reviste, din punctul ăsta de vedere, pentru că fiecare relaţie e unică....şi sunt total de acord cu asta. Deci n-o să scriu la modul general, şi o să scriu cum văd eu o relaţie fericită(nu mă întrebaţi dacă am sau nu una!).
Într-adevăr lucrurile mărunte sunt cele care fac oamenii fericiţi, şi pe mine la fel. Ce-mi place într-o relaţie? Ei bine îmi place tare mult libertatea...să pot să fac ce vreau şi ce simt, când vreau şi când simt. Dacă nu fac asta, relaţia e un fake. Fiţi siguri că dacă am chef să ies în oraş cu fetele, iar el e deprimat dintr-o problemă, oricare ar fi aia, o să stau cu el, pentru că ştiu că are nevoie de mine, cu excepţia faptului când el chiar are nevoie să fie singur, ceea ce înţeleg perfect! N-am făcut ce-am vrut în cazul ăsta, ci am făcut ce-am simţit şi m-am simţit la fel de bine. Filozofia e simplă aici, şi cred că sunteţi de acord cu mine!
Îmi place ca bărbatul de lângă mine să mă înţeleagă din priviri, şi eu pe el. Asta e cel mai important, pentru mine, într-o relaţie. La orice glumă, la orice supărare, la orice fapt care se întâmplă între noi sau în jurul nostru...să fie suficient o privire scurtă.
Îmi plac surprizele, dar astea bineînţeles se pot face doar între doi oameni care se cunosc cât de cât. Nu poţi să-i aduci prietenei un căţel de ziua ei, când ea de fapt îşi dorea o pisică, şi sunt convinsă că a menţionat asta o dată sau de două ori...aşa, în treacăt :D(iar tu n-ai băgat de seamă). Surprizele îţi fac relaţia frumoasă, şi tuturor le plac, cei care zic că nu le plac înseamnă că au avut vreo experienţă neplăcută prin copilărie cu vreun clown, la petrecerea aniversară de la 4 ani, de care s-a speriat teribil, încât şi acum tresare la cuvântul „surpriză”(mda, mă uit prea des la filme). :D
Îmi place misterul...dacă mă întreabă ce-am făcut astăzi, nu-i spun toate detaliile, şi toate tâmpeniile, şi mă aştept la acelaşi lucru de la el, astea plictisesc....misterul e valabil şi în pat! :D
Cei care sunt fericiţi într-o relaţie, vor să arate asta întregii lumi, ar scrie şi pe garduri dacă s-ar putea, şi e ok aşa...e adevărat că nu pe toată lumea interesează cât eşti tu de fericit, dar strictul necesar nu deranjează pe nimeni. E adevărat că dragostea cea mai puternică e cea ascunsă, dar motivul pentru care e ascunsă, nu te face fericit, deci nu se pune!
Îmi place să glumesc, să fac mişto de el şi el de mine, şi eu de mine şi el de el, e foarte important acest lucru şi cred că nu se poate fără...ar fi o relaţie anostă....părerea mea :D, pentru că mişto-ul de propria persoană face un om inteligent, şi n-am spus-o eu, ci înţelepţii vremurilor. :)
Dacă nu-mi place un anumit obicei de-a lui, dar pot să trec peste, mă fac că nu-l văd, sau îi spun să-l facă atunci când nu sunt lângă el...dacă ţine de comportament, şi nu-mi place, ba chiar mă îndepărtează de el, îi spun şi-l întreb dacă poate să-l schimbe...dacă iubeşte, o va face.
Îmi place să ne provocăm unul pe altul intelectual, chiar dacă avem opinii diferite, nu asta contează....îmi place să vorbesc cu el despre economie, politică, monden, şi cel mai important este să ştie ce vorbeşte, nu doar să aprobe, să recunoască dacă a greşit, şi să fie dornic să înveţe lucruri noi.
Las foarte mult de la mine într-o relaţie şi toată lumea o face, dar nu e bine să laşi atât cât să facă el doar ce-i taie capul, pentru că atunci e autonomie, or într-o relaţie sunt doi egali.
Sunt multe multe alte lucruri cu care v-aş plictisi...ideea e că dacă este iubire adevărată, toate le faci de drag, şi orice minut unul lângă altul ţi se pare preţios. Nu sunt reguli, sunt doar sentimente...dacă simţi că vrei să faci un lucru, oricum îl faci, chiar dacă înainte te gândeşti „oare e bine, oare e corect, oare e normal?” , pentru că dacă nu-l faci, nu eşti tu, iar cei care fac lucruri ca să pară ceea ce nu sunt, mi se par cei mai perverşi oameni de pe Pământ.
Atât deocamdată ;)

A venit primavara, iubite...

Da....iubesc...printre ore întregi petrecute în faţa calculatorului, de câteva zile, printre mail-uri de lucru şi mail-uri de plăcere,nu că alea de lucru n-ar fi şi ele de plăcere, printre înregistrări şi termene limită, printre stabiliri de întalniri profesionale sau nu...îmi găsesc timp să iubesc...să zambesc atunci când sunt mai încruntată, să-mi descreţesc fruntea când, pe ecranul telefonului, citesc simplu „Ai nid iu!”
Pentru că dacă n-aş iubi, zilele mi-ar fi goale, la fel ca inima, la fel ca viaţa...n-aş trăi nici măcar din vise, nici măcar din aşteptari, nici măcar ...din amintirea zilelor când îmi ţineam iubirea pe braţe, nici măcar ...n-aş mai trăi, cu adevărat.
Iubirea mea lovită în fiecare zi de dorul ce ţi-l poarta rezistă, rezistă pentru că mi-ai promis că-ntr-o zi(şi stiu bine că tu atunci când promiţi, te ţii de cuvânt), o să-mi faci o coroniţă din stele...o să întinzi mâna şi o să atingi bolta cerească, atât de îndepărtată, dar atât de aproape pentru tine atunci când umerii mei te sprijină, rezistă pentru că mi-ai promis că pe frigiderul meu, sau al nostru, o să stea lipit un magnet în relief cu Moscova, visul meu, pe care atât de bine l-ai reţinut, rezistă pentru mi-ai promis că o să avem în sufragerie în fiecare zi un buchet proaspăt de flori de câmp....rezistă pentru ţi-am promis (iar eu nu promit des)c-o să am putere, pentru că ţi-am promis c-o să-ţi dau şi ţie din puterea mea, pentru că ne-am jurat într-o zi, că trebuie(iar eu nu folosesc niciodată cuvântul ăsta) să ne trăim iubirea...aşa cum vrem şi aşa cum merităm...
E o lume întreagă între noi....aşa zic unii, dar eu zic că sunt doar kilometri şi-atât, şi asta doar acum, pentru că n-o să mai fie cândva nici kilometri. Pentru că cine poate oare să stea în calea unei iubiri, cine poate să oprească o floare să crească, să înflorească...şi ce dacă are doar un ghiveci şi atât? Florarii ştiu bine că dacă floarea îşi dezvoltă rădăcinile, sparge ghiveciul...şi-şi găseşte ea un alt locşor în care să crească, dar nimeni n-o poate opri să crească....
:) mi-a apărut un zâmbet instantaneu pe faţă, când prin minte mi-a trecut gândul cu întrebarea : de ce te iubesc? Cineva îmi spunea că nu există cuvinte sau motive pentru a iubi, iubeşti pur şi simplu, iar cine poate spune de ce iubeşte ăla nu iubeşte...ei bine, n-o să-ţi spun de ce te iubesc, o să-ţi spun de ce mi-eşti drag....pentru că aşa ţi-am spus la început,nu? Că mi-eşti drag...:)
Păi mi-eşti drag pentru că în tine găsesc tot ce-am căutat vreodată...ba nu, n-am căutat niciodată, nici măcar pe tine nu te-am căutat, dar uite că dacă căutam vreodată, pe tine te-aş fi căutat şi n-aş fi sperat totuşi vreodată că poate exista cineva care să aibă tot ce caut....Dar există, iar eu am găsit !
Nu-ţi fac nici o mărturie aici, consider-o o declaraţie de dragoste....nu, că sună atât de comun şi de banal, iar tu ştii că mie-mi plac lucrurile originale...consider-o un monolog al inimii, o inimă care are atâta iubire să-ţi dăruiască şi n-a apucat să-ţi dăruiască nici măcar un sfert din cât ai merita...
Iţi spuneam la început că a venit primăvara...iarna ce ne-a adus împreună a trecut şi ne-a dat pe mana primăverii, urmează vara....şi verile ce urmează de-acum încolo, toate-s ale noastre...


Pentru că am pierdut în 10-12 ani multe veri şi primăveri, îţi promit, iubirea mea, că n-o să mai las să treacă altele fără să le trăim cu adevărat ...îţi promit c-o să-ţi dau puterea de care o să ai atâta nevoie să ajungi la stele, îţi promit c-o să-ţi fiu piatra pentru floarea de colţ din inima ta, îţi promit c-o să-ţi fiu alinarea când sufletul se va închina în faţa lacrimilor, îţi promit c-o să-ţi fiu bucuria din ochii tăi când sufletul tău va râde de fericire.....dacă-mi promiţi c-o să mă laşi o viaţă să-mi pun capul acolo unde-i este locul....

Leul, vrajitoarea si dulapul....

You're The Lion, the Witch and the Wardrobe!

by C.S. Lewis

You were just looking for some decent clothes when everything changed
quite dramatically. For the better or for the worse, it is still hard to tell. Now it
seems like winter will never end and you feel cursed. Soon there will be an epic
struggle between two forces in your life and you are very concerned about a betrayal
that could turn the balance. If this makes it sound like you're re-enacting Christian
theological events, that may or may not be coincidence. When in doubt, put your trust
in zoo animals.


Take the Book Quiz
at the Blue Pyramid.

Well, cica asta mi-s dupa link-ul Tomatei cu Scufita, si probabil ca asa e....:)

Scrisoare deschisa...lui Mos Nicolae!

Draga mosule,

Ce mai faci?:D Sper ca esti bine sanatos, nu mai stiu nimic de tine, sper ca esti prins foarte tare in febra pregatitii cadourilor pentru copiii cuminti...Sunt convinsa ca nici in acest an nu ma uiti, desi anul viitor o sa-mi schimb buletinul, si i-am promis mamei ca ma marit pana atunci, mai sunt trei luni, deci slabe sanse...
Dar sa revenim...nu-ti scriu sa-ti amintesc ca eu inca mai sunt copil si te astept, nu, asta o stii si tu, si toti din jurul meu, care imi spun "kid", sau ma pupa pe frunte...(nestiind ca in felul asta nu ma lasa sa ma maturizez), iti scriu ca-n fiecare an sa-ti spun ce-mi doresc acum...:)pune-ti ochelarii si ia-ti un scaun, e o lista lunga...
Pfuuu, ce greu e...ei bine, imi doresc sa-mi fie bine...poti sa faci asta mosule?Incape binele meu in saculetul tau?Sunt convinsa ca ceilalti copii vor jucarii sau fratiori, deci e marfa de volum, a mea se poate imprastia, poti s-o bagi in buzunar, sau in caciula ta cea lunga...
Vreau sa-mi fie bine mie(binele celor pe care-i iubesc, i-L cer lui Dumnezeu), nu vreau bani, dar vreau sa nu le simt lipsa, sa nu simt ca-mi lipsesc, nu vreau fericire, vreau carari care duc la ea, pentru a o cauta singura...
Vreau sa nu dezamagesc, pe mine, pe cei care cred in mine, pe cei care pentru mine conteaza...
Vreau sa fiu sofer pe o cisterna, cisterna mea, macar pentru o zi, sa simt acea senzatie(nu stiu de ce, dar vreau).
Vreau o seara la Padrino in Suceava, vreau o saptamana cu fetele mele, sa rad cu gura pana la urechi, ca cica nu-mi sta bine trista, vreau s-o vad pe bunica si sa ma pierd in invataturile ei, s-o strang in brate si sa-i multumesc pentru ciorapii de lana trimisi la Timisoara, ca exista si ca a fost alaturi de mine pana acum...
Vreau o dupa-amiaza cu frate-mio, sa vorbim ca doi necunoscuti in tren, sa ne privim in ochi ca doi frati...
Vreau sa dansez o noapte intreaga, latino, cu un necunoscut intr-un club cu oameni necunoscuti...
Vreau sa cunosc lume multa anul viitor, oameni si oameni, mai multi decat am cunoscut pana acum in 23 de ani...
Vreau un Craciun de vis, cu zapada si colinde de Maramures, cu traditii reinviate, costume populare si vin fiert...
Vreau o seara cu muzica live , cu coveruri celebre, intr-un club lejer, cu lumina obscura, sa stau singura la bar...doar sa ascult...
Ce mai vreau?Vreau sa avem o tara bogata si pace in lume :D, dar cred ca asta nu depinde de tine, mosule!
Am cerut prea mult? Sper ca n-am fost prea pretentioasa, dar stiu ca tu ma asculti tot timpul!( vreau si un Kinder Bueno, sa nu uiti!)
Multumesc!

Cu drag, Maria inca Rohnean, a.k.a kid!

By Floriana Jucan

Una dintre femeile pe care o admir...ca femeie, ca jurnalist, ca om de afaceri, ca om...voi posta cateva dintre maximele ei, publicate intr-o editie a "Q magazine".


"Traieste fiecare zi ca si cand ar fi o viata. Nu stii niciodata cand mori pentru ca daca nasterea poate fi programata, moartea niciodata. Nici macar atunci cand te sinucizi.(Cunosc sinucigasi salvati de Dumnezeu!)
Iubeste pe cineva care nu poate fi al tau. Intr-o zi va fi. Atunci vei inceta tu sa mai iubesti.
Asteapta-te ca prietenii tai cei mai buni sa te dezamageasca. In ziua in care se va intampla, nu vei fi luat prin surprindere, si deci, nu vei fi dezamagit.
Nu-ti cumpara o haina de blana decat dupa ce ai implinit 40 de ani.Pana atunci te va imbatrani. Inlocuieste-o cu un palton alb Max Mara. Eu n-am nici unul, dar imi doresc.
Citeste obligatoriu Jane Eyre, tulburatoare poveste de dragoste, , cartea despre care insusi autorul ei spunea ca il va salva de la uitare, < Evanghelia dupa Iisus Hristos > si Memoriile doamnei Albright.
Nu citi carti care te-nvata cum sa fii fericita in doi!Fericirea nu se citeste si nu se-nvata din carti.
Nu citi paginile despre sex din revistele pentru femei. Sexul este pentru cei care nu fac dragoste, iar dragostea este imperfecta pentru ca este mereu spontana, mereu disperata, mereu innebunita de durere si de spaima ca se va termina intr-o zi.
Cumpara-ti o pereche de manusi mov.
Nu-ti face planuri pe termen lung. Seismele nu pot fi anticipate decat cu un minut inainte de-a se produce.
Nu-ti pierde respectul de sine, indiferent cat ar trebui sa induri pentru asta.
Fii impecabila profesional. Pana la urma, aceasta este in lume.
Nu te razbuna. Sau mai bine fa-o!Cand te va razbuna viata, s-ar putea sa fie prea tarziu pentru tine.
Nu te teme sa vrei mai mult. Daca vrei putin, nu vei primi nimic.
Du-te dimineata pe plaja, cand nu e nimeni. Vei avea un sentiment profund de nemarginire, nu numai a marii, ci a ta insati.
Doreste-ti sa te iubeasca un misogin. Asta da victorie!
Du-te la meci pe stadion. Bucura-te pentru victoria echipei tale, dar nu striga ca barbatii. Numai lor le sta bine.
Pune bani in genti si uita de ei. Cat de bucuroasa vei fi sa-i gasesti, cand nu te-astepti!
Ajuta oamenii si nu spune nimanui. Nici macar lor.
Daca vrei sa intri in politica, intra intr-un partid social democrat. Saracii vor fi intotdeauna mai multi decat bogatii.
Invata sa deosebesti picturile lui van Gogh de cele ale lui Gaugain, chiar daca cei doi au fost prieteni.
Macar o data-n viata pune flori pe mormantul lui Beethoven!Imagineaza-ti muzica si lumea fara el...imposibil, nu?!
Zambeste si nu fi suparata cand cineva iti spune ca esti "curva"(regret exprimarea!).Nimeni, inafara de tine, nu stie cate nopti dormi singura.
Cand te vezi pentru prima data cu viitorii socri, fii naturala, imbraca-te cu gust. Nu in deux-pieces, de parca te-ai duce deja la cununie, dar nici in blugi rupti Dolce&Gabbana. Cand te vezi cu prietenii lui, pune-ti neaparat ceva "firmat" pe tine. Ei sunt superficiali si se uita la etichete, adica la aparente.
Uita-te la cer printr-o lentila pe care i-o poti cere lui Patapievici, la una din intalnirile lunare pe care le organizeaza revista "Idei in dialog".
Strange bani si du-te singura intr-un week-end la Viena,sau la Paris sau la Roma. Stai la un hotel de lux, altfel singuratatea e deprimanta.
Macar o data pe saptamana ia masa la Casa di David din doua motive:mancarea este de vis, iar la mesele alaturate ii poti vedea live pe toti cei pe care , in mod normal, ii vezi la televizor.
Scrie un jurnal si cand impliniti un an de zile sau doi sau trei....de dragoste impreuna, tipareste-l in doar doua exemplare si unul daruieste-l iubitului tau. Costa, dar efectul este unic.
Cumpara-ti un costum cu croiala masculina, pune-ti o camasa alba si-o cravata rosie. Fiecare barbat isi doreste sa aiba o femeie androgina.
Du-te singura la opera sau la teatru. Fa-ti singura bucurii.
Stai mai mult timp cu mama ta.Plangi pentru ca va muri intr-o zi. Daca deja ai pierdut-o, opreste-te acum, in secunda in care citesti aceste randuri, si alearga la prima biserica sa-i aprinzi o lumanare.Tu nu-i dai decat o clipa de lumina, ea iti lumineaza intreaga viata.
Fii puternica si fragila in acelasi timp. Lasa-te ranita de oameni si nu-i judeca. Durerile scot ce avem mai bun din noi.
Spune-i intr-o zi barbatului care te iubeste cel mai mult:"Vreau sa fii tatal copilului meu. N-am nevoie de un tata pentru a plati pensia alimentara, ci am nevoie de un tata care s-o iubeasca pe mama. Nu cunosc pe altcineva care sa ma iubeasca mai mult ca tine!".
Nu-ti pierde timpul si nu-ti epuiza nervii cu un barbat plin de bani, dar cu care nu poti sta la telefon mai mult de 2 minute.Nu merita!
Fii indepedenta financiar, dar nu arata asta ostentativ. Barbatii se sperie de o femeie care nu poate fi "cumparata" macar iluzoriu.
Pastreaza-ti feminitatea, indiferent cat de barbat te simti uneori.
Incearca sa afli secrete despre cei din jurul tau. Spune-le ca stii, dar nu le folosi impotriva lor. Toata viata se vor teme de tine.
Nu face salturi ametitoare in cariera, decat daca n-ai rau de inaltime.
Plangi, fii disperata, da-te cu capul de pereti, dar asigura-te ca nu te vede nimeni. Cei care te iubescm vor suferi sa te vada asa, iar cei care te urasc, vor juisa de fericire.
Infiaza un copil, pe langa cel pe care-l ai deja. E o viata salvata de la "moarte".
Urca-te-n masina la miezul noptii, pune Nocturnele lui Chopin, sau Vara indiana a lui Joe Dassin, sau cantecele de dragoste ale Dianei Krall, ridica volumul si plimba-te intr-o directie necunoscuta.
Imbraca-te in desuuri de la ID Sarrieri ca sa te simti cea mai senzuala femeie din lume.
Daruieste.Nimic pe lumea asta nu e mai frumos decat sa-i vezi pe oameni incurcati din pricina cadourilor primite de la tine.
Fa suprize! Orice barbat poate fi ingenuncheat daca ii bati la usa camerei hotelului in care sta la Berna, in timp ce te credea la Bucuresti. Dar fii pregatita si sa-l gasesti cu o alta! Daca e cu o prostituata, o va da afara si se va simti vinovat tot restul timpului pe care il veti mai sta impreuna, daca e cu o femeie pe care o iubeste, Dumnezeu te-a ajutat sa descoperi o minciuna care-ti leza mandria fara sa stii.
Nu-ti pierde noptile prin baruri, nici macar de dragul barbatului tau. Lasa-l sa se duca singur! N-ai nici un interes sa arati la 30 de ani ca una de 40, or noptile pierdute prin baruri si cluburi au doar acest rol.
Uita-te la filme de dragoste si plangi la finalul lor, daca-ti vine. Daca vezi "Sylvia" sau "Toamna la New York" nici nu te poti abtine.
Du-te singura intr-o vacanta. Barbatii vor incerca sa te cucereasca , iar femeile te vor invidia.
Nu te lasa agatata la semafor, nici daca in masina alaturata poate fi barbatul vietii tale. N-ai sa-ti amintesti niciodata cu placere de acest inceput, va veni o zi in care te va jigni cu modul in care te-a cunoscut si nu ve-ti putea povesti prietenilor sau parintilor aceasta intamplare.
Bea uneori ceaiul la Carturesti.
Daca-ti poti alege o masina, atunci, alege Mercedes. E singura cu stea in frunte.
La chei trebuie sa ai un breloc Salvatore Ferragamo. De scris, musai un pix Mont Blanc barbatesc.
Indragosteste-te de un barbat pe care-l vezi la televizor. Intr-o zi il vei vedea langa tine. Crede-ma!
Crede in Dumnezeu!Vorbeste-I! El te asculta! Cere-I!El iti va da!
Du-te la manastirea Ghighiu si mergi in genunchi pana la icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului.
Iubeste, macar o data-n viata, un barbat casatorit! Suferinta va fi letala, dar vei invata cu sa fii o sotie perfecta si vei simti cand sotul te va insela.
Machiaza-te diafan. Te va-ntineri si vei arata ca o papusa.
Viseaza! Cu ochii deschisi sau inchisi. Multe din dorintele tale se vor realiza. Acestea sunt surprizele pe care viata ti le face.
Condu in viteza. Sigur, riscul de accident e mare, dar senzatia este unica.
Ia-ti o secretara care sa preia apelurile celor cu care nu vrei sa vorbesti.
Consolideaza-ti puterea din umbra. Este magnific sa conditionezi vietile oamenilor si ei sa nu stie cine a decis pentru ei. Dumnezeu nu se arata niciodata!
Daca e sa-ti alegi un ceas, sa fie musai Rolex Daytona, din aur alb. Dupa 40 de ani, iti iei Patek Philippe, din aur galben.
In fiecare an, de ziua ta, pleaca trei zile intr-o tara straina. Nu renunta la acest obicei pentru nimeni si pentru nimic,
Nu suferi mai mult de trei zile dupa un barbat, indiferent cat ai stat langa el sau ce planuri v-ati facut impreuna.
Macar o data-n viata, trebuie sa stai la Ritz-ul din Paris, la Plaza din New York sau la Excelsior-ul din Roma. Sunt altele mult mai scumpe, dar tu doreste-ti-le pe astea. Ai incredere in mine!
Alege macar doua zile pe saptamana in care sa nu porti bijuterii, inafara ceasului si a cerceilor, mici, dar diamante.
Daruieste unui barbat pe care-l iubesti flori.Nicio femeie n-o face!
Spune-ti intotdeauna ca-i mai bine ca oamenii sa se teama de tine, decat sa te iubeasca. Cei care te iubesc, o fac oricum, pentru ca simt, nu pentru ca vrei tu.
Daruieste week-end-urile familiei tale.
Macar o data-n viata, fa-te blonda! Ii vei surpinde pe cei care te vor crde proasta...pentru ca tu, de fapt, esti desteapta!
Iubeste doi barbati in acelasi timp. Nu-i moral, iar inima ta va fi sfasiata intre stanga si dreapta, iar cand vei alege te vei simti atat de linistita. Sau poate nu!Totusi, senzatia merita!
Fereste-te de bovarism, pentru a-ti cultiva propria personalitate. Barbatii, chiar daca se sperie, asta apreciaza cel mai mult la o femeie.
Fii punctuala! E atat de rar...
Uita-te in oglinda si nu te teme ca Borges!
Iubeste-te!In final, numai tu iti vei ramane! "