N-o sa vorbesc despre iarnă în cele ce urmează, ci de o experienţă prin care am trecut recent şi despre care e musai să ştie şi alţii...o experienţă pe care o s-o numesc „winter” şi care a trecut...la fel şi iarna. De asemenea, nu o să scriu despre lucruri personale, ci mă alătur şi eu celor nemulţumiţi de sistem...de sistemul de sănătate, mai exact din ţărişoara asta.
De data asta, neajunsurile şi mentalitatea care stăpânesc acest sistem, m-au afectat în mod direct, mai mult la psihic, ca să zic aşa. Am fost nevoită să mă pun zilele trecute faţă-n faţă cu halatele albe. N-am fost internată într-un spital şi n-am avut probleme grave de sănătate de pe la 11 ani, şi-atunci ceva uşor. Ei bine, acum, că am fost nevoită să fac asta, soarta m-a făcut să văd şi o altă parte a spitalelor.
În meseria mea de jurnalist local în devenire, tot ce am văzut în sistemul sanitar au fost premierele medicale anunţate cu surle şi trâmbiţe, conferinţele de presă organizate în cele mai frumoase birouri şi sălile proaspăt renovate, în care medicii, asistentele şi aparatura arătau ca-n Grey’s Anatomy. Din postura de pacient lucrurile stau exact pe dos.
Să începem! M-am internat în spital, după mai multe investigaţii, cu un diagnostic, nesigur, ţin să precizez. Spun nesigur, pentru că un medic primar, unul specialist şi trei rezidenţi se uitau în acelaşi timp la ecranul monitorului în care trebuiau să vadă diagnosticul...ca pisica-n calendar, ca să nu mă exprim altfel. N-au reuşit să-mi pună un diagnostic sigur, aşa că au pus unul aproximativ pe fişa de internare. O nouă investigaţie a doua zi, şi nimic. Informată cum am fost eu, după ce am citit toate articolele şi părerile foştilor pacienţi de pe forum, am cam ştiut ce mă aşteaptă, aşa că am putut să refuz alte investigaţii, care nu-şi aveau alt rost, decât acela de-a mă stoarce de bani.
Bun, cu diagnosticul provizoriu, medicul îmi decide tratamentul pe care trebuie să mi-l achiziţionez singură, de la altă farmacie decât cea a spitalului. Cum, când eu sunt internată în regim de urgenţă? Bun, trecem peste asta....sun la farmacii şi stupoare, niciuna din oraş nu avea medicamentul. Cu ajutorul unui om deosebit, am aflat că una singură primeşte marfă în acea zi, dar peste câteva ore. Achiziţionez tratamentul(am trimis după el, bineînţeles, dar mă întreb ce se întâmpla dacă n-aveam pe cine), şi caut asistenta. Nu e. Pustiu în spital, pustiu în saloane, nimeni. Nu pot să-mi mi-l administrez singură, fiind injectabil. Mă duc la bucătărie...doamna asistentă la bârfă. Vine, facem tratamentul şi aştept. Doctorul îmi spune că trebuie să mă odihnesc, şi anunţă şi asistenta să nu ma deranjeze. De unde odihnă? Când reuşesc să adorm, mă trezeşte asistenta să ma întrebe cum mă simt...DA FUQ??? Scena cu somnul şi trezitul de către asistentă se repetă de vreo trei ori...probabil se temea să nu mor în somn :D
O altă observaţie este faptul că în afară de orele de vizită, suflă vântul în spital, ioc pază, ioc doctori, de asistente nu mai vorbesc. Intră cine vrea, ia ce vrea şi pleacă cine vrea cu ce vrea. Vorbim de un spital de categoria superioară, din Timişoara anului 2012, România europeană. Yeap, shit still happens...
N-am dat nume de doctori, spital sau diagnostic, astea-s altă treabă. Nu vreau să fac rău, iar sistemul nu pot să-l schimb. N-am dat şpagă din principiu, medicul meu nu şi-a făcut decât datoria, iar pentru asta este deja plătit. Oricum, cred că la o următoare situaţie (sper să nu mai am ocazia), va trebui să-l schimb, deoarece pe cât părea de dulce la început, pe-atât de mult s-a acrit la final când a văzut că „nu i-am dat acolo de-o cafea”.
By the way, am amintit la început că m-am internat cu un diagnostic aproximativ...ei bine, pe fişa de externare stă bine printat un alt diagnostic, fără nici o altă investigaţie între timp, iar la data externării nu eram vindecată.
Am reuşit să scriu atât de detaşat pentru că azi am aflat că tratamentul a dat rezultate şi sunt pe drumul cel bun..., cât despre spitale, abia acum am înţeles, pe propria piele zicala „ numai în spitalele din România să n-ajungi” !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu